La țară sau la oraș ?
De mic am locuit la bloc. La etajul patru undeva prin nordul orașului. Vederea nu era nici măcar la față. Vedeai „curtea” interioară a blocului. Parcarea, locul de fotbal și alte câteva blocuri. Nimic altceva. Era și o parte bună. În primii ani de școală, instituția era foarte aproape. Făceam 10-15 minute până acolo pe jos. Mi-a plăcut când eram mic să locuiesc la oraș. Era mai simplu. Ulterior mi-am schimbat școala și a trebuit să încep cu naveta cu autobuzul. Aia dura vreo 25-30 de minute în înghesuiala din autobuzele ploieștene. Asta mi-a mai deschis un pic orizonturile asupra orașului. A început să-mi placă și mai mult să locuiesc în oraș. Dar nu și orașul. Ploieștiul m-a scârbit mereu. Oamenii la fel. Mizeria de acolo și mai mult. Niciodată n-a fost o plăcere să ies în oraș. Ca să ce? Cine a locuit acolo sau încă mai locuiește vă poate confirma că nu e deloc vreo mare plăcere să te plimbi prin Ploiești.
Pe de altă parte, micile escapade la țară mi-au plăcut mereu. Făceau deliciul vacanțelor mele, chit că era într-un mic sătuc din Prahova, sau în altul de pe lângă Făgăraș. Să pleci la țară era super. Nu erau nici aceleași condiții ca la oraș, dar plăcerea de a te simți într-un aer mult mai curat decât acasă era minunată. Scăpai de lecții, de suplimentar, de citit, de oraș, de poluare și mergeai la țară unde te întâlneai cu prietenii pe care îi vedeai așa de rar. Vă distrați, jucați fotbal pe iarbă, nu pe betonul din oraș, mâncai sănătos. Uneori îți vedeai dimineața bunicii culegând roșii din grădină, iar un pic mai târziu punându-le pe masă. Asta îți dădea o senzație de prospețime.
Acum, în Danemarca, am ocazia să locuiesc într-un sătuc mic, de vreo 1000 de oameni. Într-adevăr, sătuc cu Poștă, magazine, supermarket, sala de sport și patru terenuri de fotbal într-o condiție extraordinară. Ceva ce nu știu dacă poți găsi într-un sat românesc. Un sat care seamănă mai mult a mini-oraș din România. Acum am văzut într-adevăr că să locuiești la țară nu e chiar așa ca acasă. Aici nimeni nu-și ia roșiile din grădină. Totul se cumpără de la supermarket ca și în orașe. Și aici sunt vaci, tractoare, oi și toate cele. Dar nu pleacă nicio vacă la păscut. Niciuna nu se cacă pe stradă când vine acasă. De ce? Pentru că ele nu au voie pe stradă. Ele sunt mutate cu trailere, nu le ia nimeni de laț și trage de ele pe stradă. Pe străzi e curat. Copiii nu se joacă pe șosele, că doar e periculos. De aia au sala de sport și terenuri de fotbal. Și Doamne-ajută, nu sunt săraci. Își permit să închirieze terenurile o oră-două când se strâng 20. Dar de obicei nu se întâmplă. De ce? Pentru că pe lângă școală, serviciu și toate cele, copiii mai fac și sport.
De mic am locuit la oraș. Se pare că nici acum când trăiesc la țară, tot n-am scăpat de oraș. Am scăpat totuși de stres, poluare și zeci de mii de mașini. E o diferență față de România. Aici singura diferență dintre viața la țară și cea la oraș este numărul de locuitori. Supermarket e în ambele. Și săli de sport sunt. Și bănci. Și magazine cu haine. Și toate cele de care ai nevoie. Totuși, cred că mi-ar place mai mult la țară în România. E senzația pe care o am de mic. Și știu că și când mă voi întoarce acolo, tot dorința de a dormi în același pat și de a mă trezi târziu o voi avea. Și de a ieși pe maidan cu băieții de acolo. Și de a pleca dimineața și de a mă întoarce seara. Fără rănile din genunchi probabil. Dar cu aceeași mare satisfacție că fac ceea ce-mi place. Cu același zâmbet de copil pe buze. Și a doua zi să o luăm de la capăt …
Voi unde ați vrea să locuiți? Cum vă simțeați când erați mici și mergeați la țară?
Cristian, eu am crescut la tara, la vreo 100 de km de Bucuresti in Jud. Dambovita, am locuit in capitala vreo 10 ani, dar tot la tara vreau sa ma intorc.
Nu cred ca voi da pe nimic, in schimb, casa asezata cu fata spre sud, curtea si gradina mai ales ca acum dispun acasa de toate conditiile pe care atunci cand eram mica nu le-am avut. Acolo e cel mai bine, imi voi putea planta propriile zarzavaturi :) cum o fac parintii acum. Stiu ca si in Danemarca sunt sate unde oamenii isi planteaza in gradina din curtea casei ceea ce au nevoie si undeva in apropriere in acelasi sat, Toyota isi are o reprezentata. Ei imbina foarte bine vechiul cu noul si nimic din ceea ce este onorabil nu le provoaca vreo rusine. Cand te vei intoarce in Romania o sa ai o alta viziune despre viata in general, si iti va fi greu, vei duce dorul a ceea ce lasi in urma in Danemarca. :)
Pai da, stiu ca imi va fi dor. Am spus de atatea ori, ca ma voi intoarce cu sufletul rupt in doua, una dintre parti ramanand aici. Dar nu e alegerea mea. Diferenta e uriasa, iar eu nu sunt tocmai un ultra-nationalist. Poate candva, ma voi intoarce aici. Folosesc poate pentru ca nimeni nu stie ce se poate intampla in viitor.
Christi exista o parte buna pentru faptul că stai la ţara şi o parte mai puţin buna.Eu de exemplu am avut norocul sa locuiesc şi la ţara şila oraş în paralel(după cum bine şti) şi sincer să fiu mai multe atracţii am spre un oraş decât spre un sat restrâns de la ţară.PE lânga aerul curat,iarba,maidanul etc pe care tu le-ai amintit la ţară nu ai unde să te duci practic,o sa vină un moment când deja te plictiseşti acolo.Nu ai un lc unde să te duci cu prietenii la o bere ,o distracţie (biliard etc) nu numai fotbal.barurile de la ţară,majoritatea, lasă de dorit, şi nu mai vorbesc de discoteci unde mereu iese bătaie.Poate nu eşti de acord cu mine ,dar eu sincer prefer o viaţă la oraş ,dar la casă.Şi nu vorbesc aici de Ploiesşti ..ma atrage mai mult Câmpina-deşi mic , e un orăşel de munte foarte asemanător cu Hoffenbach sau Eppelheim din Germania.În fine…e şi normal ca să spui asta pentru că ai trăit numai la bloc.Eu unul am beneficiat şi de casă la ţară…acum definitiv .
să te-aud de bine!:)
Excelent material. Eu am crescut la tara… E drept ca la doar 5 km de Ploiesti, dar e la tara. Stiu cum miroase lucerna proaspat cosita, stiu care e gustul laptelui proaspat muls.. Chiar daca acum stau in oras, eu votez pentru sat. Viata la tara e mult mai linistita si mai dulce.
Imi place la tara, dar parca tot mai bine e acasa la mine, in Ploiesti :)
La tara intre timp s-a pus si cablu, deci in lipsa de internet,pierd uneori vremea la televizor. Dar in majoritatea timpului sunt afara si ma bucur de peisaj, de aerul proaspat, de soare. Imi place sa dau de mancare iepurasilor si sa am grija de puisori :D
Si e foarte adevarat ceea ce ai scris tu cu rosiile din gradina. Parca mananci cu drag gandindu-te ca rosia aia, morcovul, ceapa a crescut din pamantul acela. Pentru mine cel putin e o placere sa merg in gradina sa iau rosii, castraveti, ceapa, ardei gras si marar pentru salata :D Si fac o salata exceptionala :)
Si eu ca si tine am crescut la bloc,mergeam in vizita la tara si ma miram de toate animalele,plus imi era frica de vaci si gaini.Am zis ca in viata mea nu ma mut la casa ca e de lucru.Si ce crezi,de 2 ani avem casa noastra si e minunat mai ales vara cind stai de dimineata pina seara pe terasa faci un grill.
Si eu locuiesc intr-un orasel de 19000 de locuitori si imi place,e linistit si curat.Apropos sintem vecini de patrie:))
va urasc, va invidiez, si sunt ofticat pe voi. De mic visez cu ochii larg deschisi de a avea un loc unde sa ma duc vara si sa ma intorc abia in toamna. Eo nu am avut aceasta bucurie a vietii, dar probabil k dk as fi avut-o cred k as fi ramas acolo si nu m-as mai fi intors. Orcand mi-as face casa la tara cu tot cu catel, purcel, matza, gaina si vaca :D, ca asa se obisnuieste nu? :-/ Cred ca asta va fi cel mai important proiect al meu din cate proiecte vreau sa realizez.
Mă simţeam liber în cele două luni de vară pe care le petreceam la bunici, în Dîmboviţa. Coclauri, gîrlă, “statul la bancă” seara sau discoteca din centru vineri şi sîmbătă (asta după ce am mai crescut puţin). Şi aşa dor îmi e de liniştea aia de la amiază, încît mi-am cumpărat un mic teren într-un sătuc de lîngă Braşov, unde o să-mi construiesc o casă. În curînd, sper.