Educația pentru copii
Mă gândeam zilele trecute la copiii din ziua de azi. Și la cum sunt educați ei. La ce ajung, la ce visează să ajungă, la cum se poartă, la cum vorbesc. Și ghici … nu am fost deloc prea fericit în legătură cu situația de față. Țin minte cum erau copiii pe vremea mea (ce urât sună, „pe vremea mea…”). Toți veneau la școală, toți învățau, obligați de părinți sau nu. Nu se cădeau examenele într-o proporție așa de mare. Copiii erau ascultători. N-aveau nevoie de SuperNanny. Luau câteva SuperNanny peste ceafă dacă nu ascultau, de nu mai știau de ei. Părinții nu aveau timp de bășinile lor din cap. Oamenii trebuiau să muncească. Îi puneau la lecții și acolo îi găseau când se întorceau acasă. Cum, nu mai știți de îngrozitorul cuvânt „suplimentar”? Atunci o făceai din plăcere sau de frică. Și nu trebuia să-ți zică nimeni. Se mai chiulea și pe atunci de la școală, dar elevii nu-și făceau un hobby din asta. Atunci erai cuminte pentru ca știai că asta trebuie să faci ca să primești tot ce vrei. Și primeai … până îți dădeai iar în petic. Când vedeai că nu mai merge, te potoleai. Voiai afară? Păi, ți-ai făcut temele? Ai scris suplimentar la mate? Ai ghiozdanul făcut pentru mâine și pachețelul cu mâncare? Nu? Du-te și fă-le și apoi mai discutăm. Și le făceai, normal, că te așteptau prietenii în parcare. Doar nu voiai să râdă de tine că nu te lasă ai tăi afară. Dacă voiai la televizor, trebuia să citești. Câte ore citeai, atâtea stăteai și la televizor. Și tot așa. Nu ieșeai din cuvântul părinților, că te băteau până cântai imnul. Și nu te duceai la Protecția Copilului …
Azi treaba stă cu totul altfel. Ajung să cred că părintele e la mâna copilului, nu invers. S-a inventat Protecția Copilului. Copiii își amenință părinții că se duc acolo dacă dau în ei. Protecția Copilului s-a făcut pentru copiii care trăiesc în condiții mizere, și pe deasupra îi mai și caftesc părinții zilnic. Dar cei care își amenință părinții nu sunt nici pe departe în situația asta. Sunt copii răsfățați, care au tot ce vor sub nas. Care primesc tot ce vor pentru că te iubesc, dragul meu! Copii care nu știu ce înseamnă greul în viață, cum trăiesc alții pe la țară sau câte eforturi face vecinul de la etajul 3 ca să-și îngrijească odraslele. Și asta pentru că tata are bani. Nu învăț, plec de la școală mereu, nu îmi scriu temele, pentru că oricum acasă primesc tot ce vreau. Și noi ne întrebăm de ce examenele încep să fie căzute de din ce în ce mai mulți elevi. Ne întrebăm de ce vedem pe stradă primul prost într-un BMW. Și-a luat carnetul de șofer de două săptămâni, dar are deja BMW. Că tati încă mai are bani. E ca un sac fără fund.
Am fost mereu de acord că după cum ești educat când ești mic, vei trăi toată viața. Nu cei șapte ani de acasă. Nici nu știu de ce se numesc așa. Păi ce, grădiniță n-ai făcut? Ai stat șapte ani acasă și ai început direct cu școala? Mă refer în general la educația primită pănâ la 10-12 ani, când ești încă ușor de modelat, ca o plastilină de-abia scoasă din cutie. Odată ce te întărești, va fi din ce în ce mai greu să fii modelat. În toată chestia asta intră și partea cu școala vieții. Aia de te învață în primul rând, sau cel puțin așa cred eu, cu cine și de ce să te împrietenești. Toată viața ta se va desfășura în comunități, fie ei prieteni, colegi de serviciu sau vecini. E bine să știi de cine să ai grijă, poate cândva vor avea și ei grijă de tine. E bine să știi cu cine să te împrietenești, să știi să eviți să fii influențat negativ de cei din grupurile în care faci parte.
Nu știu însă cât mai contează în ziua de azi educația clasică. Aia cu să nu furi, să nu minți etc. Daca ești educat așa, ești educat total diferit față de cum ar trebui să fii ca să înțelegi societatea în care trăiești. Dacă tu ești învățat „de bine” și intri în societate dând cu curul de pământ, vei realiza că ar fi trebuit să fii educat altfel. Cum credeți că e mai bine? Să fii educat în stilul clasic, dar posibil să ai probleme de adaptare ulterior, sau să fii educat așa cum e realitatea, de fapt? Cum ați fost voi educați? Credeți că educația de acasă v-a pregătit bine pentru viață?
toti am avut o vreme a lor. totul progreseaza. catre ce? om trai si om vedea :D
intr-adevar, educatia de acasa are o mare pondere in comportamentul, in personalitatea viitorului adult.
Iar daca ne dorim shimbare, vrem sa fie mai bine si sa nu ne mai lovim la fiecare pas de coruptie, hotii si alte faradelegi, ar trebui clar sa nu ‘incurajam’ educatia de care spui tu ca ar putea ajuta in realitatea zilelor noastre.
Eu cred ca am prins ambele perioade de care spui tu la inceput…tin mine ca prin clasele 1-4,chiar si a 5-a eram foarte constiincioasa,temele erau incepute din clasa,plangeam de mama focului cand imi patam caietul de cerneala sau cand greseam vreo scadere,culegerea aia galbena si groasa de mate “Calugarita”-cosmarul copilariei mele,trebuia sa ma lupt cu vreo 10 probleme in fiecare zi ca sa pot fi la ora 5 in parcare,mai tarziu,prin gimnaziu cand am vazut ca parintii trec usor si peste notele mele de 7…mi-am cam luat-o-n cap:Dsi din fetita constiincioasa cu 10 pe linie,m-am transformat din pacate intr-un elev mediocru,insa acum,din fericire m-am mai maturizat putin(lucur la care cred cu tarie ca a contribuit educatia primita,sau mai bine zis atitudinea parintilor fata de mine) si incerc sa schimb situatia,astfel incat toata lumea sa fie fericita.:)
Anca, tu nu esti un elev mediocru. Esti exact ca si mine, tipul de elev care in primul rand e om. Care are nevoie si de aer, nu doar de apa. Care invata indeajuns de putin ca sa nu se „sufoce”, si care invata indeajuns de mult ca sa fie pregatit pentru orice tip de „challenge”. Si da, educatia din copilarie a contribuit la asta. Calugarita? Doamne ce cosmaruri aveam cu ea. Probabil ca de aia nu imi place galbenul :D
vad ca nu sunt singura care a suferit din cauza culegerei aleia blestemate…pe mine ai mei ma amenintau uneori q culegerile lui Pertrica.Ahhh stiu ca erau niste culegeri care chiar imi placeau:”mate 2000″, “mate 2000+1″etc. Alea chair erau dragute, dar din cauza faptului ca erau accesibile unui copil care era alergic la mate.
aaahh sa nu mai zic cu educatia copiilor in ziua de azi…inainte cand mama pleca la munca, ma lasa pe mine sa-mi fac temele si sa invat pentru a doua zi. Bine nu intotdeauna faceam asa, mai ieseam si pe afara, dar stiu ca o sunam sa vad daca ma lasa. In ziua de azi, te crucesti cand treci pe langa pustii de 11-12 ani!!!Ii vezi cu telefonul in mana, ascultand manele si gelati si parfumati,de parca cine stie cine ar fi si unde se duce…e groaznic. Chiar azi, mi s-a intamplat ca atunci cand eram la antrenament la Sala Sporturilor, niste “cacaciosi” se luau de noi, care eram mai mari decat ei. Dar ce, poti sa le zici ceva, ca mai au putin sa te ia la bataie sau sa te injure.E incredibil,dar e adevarat!!Imi pare rau pentru ei si totusi imi pare bine pentru noi, generatia asta care am iesit “normali” si care stim ce e ala respectul pentru ceilalti, chiar daca ii mai jignesti din cand in cand:)
Iti pare bine pentru tine, care ai iesit normala? Dar cand esti batut pe strada de trei tigani, are importanta cum esti educat? Nu are, pentru ca doare la fel de tare. Chiar nu stiu cat de importanta mai este educatia. Si sunt unii care vin si spun ca “totusi, se poate sa ne schimbam”. Normal. Se poate. Dar mai bine sa ii lasam pe altii sa se schimbe si noi sa plecam la mai bine. Inca nu stiu cum e cu ultra-nationalismul asta. O sa ma doara sufletul sa ma intorc acasa, Ancuta ;)