Primul drum al vieții

2 august 2008, ora 18.00. Zborul Lufthansa Scandinavian Air către Copenhaga decolează. Printre oameni care pleacă în vacanță, sau care se întorc în țara lor natală de la rude sau prieteni, se află un puști de 17 ani. Primul său zbor. Și nu oricare zbor … primul zbor către greutățile vieții. Pentru el, de-abia începe viața. Departe de prieteni, părinți sau rude, își ia inima în dinți, își face cruce și se lasă în mâinile destinului…

Iată-ma aici. Am ajuns acolo unde nu mulți au ocazia, și unde ca să ajung, a trebuit să fac mai multe eforturi decât își închipuie mulți. Să-ți lași familia și prietenii e foarte greu, mai ales că pentru un an nu ai voie să revii în țară. Am plecat și nu-mi pare rău. Nu vreau să îmi fie dor de ei. Dacă îmi e deja dor de ei, peste 7 luni o sa o iau razna. Vreau să ma bucur de perioada unică de care am parte în Danemarca. Sătul de oameni care mă tot întreabă De ce?, am ajuns acum printre oameni aflați în aceeași situație, care nu mă tot întreabă despre motivul pentru care am ales să plec din țară. Probabil că și ei au fost întrebați la ei în țară de „n” persoane de ce vor să plece. Sunt aici elevi din Moldova, Estonia, Indonesia, Australia, Thailanda, Japonia, Ungaria, Letonia, America, Franța, Germania, Belgia, Venezuela sau chiar Brazilia. Adunați din toată lumea, cu un singur scop: un an de schimb în Danemarca.

Mă uit la poza de pe desktop și nu-mi vine să cred că i-am părăsit, și că în sfârșit mi-am îndeplinit visul de a pleca din România, chiar dacă doar pentru un an. Bineînțeles că de-abia aștept să îi văd la anu’, dar până atunci chiar sunt hotărât să ma bucur de perioada asta unică, de care au parte doar câteva sute de copii din toată lumea. Doar eu știu câte eforturi am făcut pentru a ajunge aici și am de gând să mi le răsplătesc exact așa cum merit.

Nici n-am ajuns bine în Danemarca și deja am observat diferențele. Eu am rămas în avion singur până a venit un tip care m-a escortat la YFU Travel Staff. De acolo, împreună cu două fete din Moldova și un tip din Belgia am luat trenul către Odense, localitatea unde vom petrece o săptămână la seminarul de orientare. Pe 9 august voi ajunge la familia-gazdă, iar pe 13 va începe școala. Exact cum mi s-a spus dinainte, și cum m-am așteptat, danezii au simțul umorului și mereu îți sar în ajutor. Mai ales când ai un bagaj de 40 kg. și unul de vreo 12 (nu mă întrebați cum au trecut de check-in). Cu bune cu rele, călătoria a fost foarte OK, iar acum mă bucur de câteva clipe de liniște în care pot să scriu … probabil că foarte curând începe iar nebuneala.

~ de SadaK pe sâmbătă, 9 august 2008.